index.1.jpg (3032 bytes) To see a presentation (in English) - click here.

Ministerul Economiei, Programul TACIS, CISR
Seminarul „Strategia Creșterii Economice și Reducerea Sărăciei și
coordonarea activității donatorilor”, 28-29 septembrie 2004


Calitatea creșterii economice - schimbarea priorităților

Creșterea economică, majorarea veniturilor statului și a populației sunt elementele care condiționează progresul social și depășirea sărăciei. În ultimii 5-7 ani majoritatea țărilor ex-sovietice, inclusiv în Republica Moldova, s-a restabilit ritmul de creștere economică și au crescut posibilitățile de îmbunătățire a vieții populației. Diapazonul și scara acestor posibilități depinde în mare măsură de felul în care a fost atinsă creșterea economică, deoarece nu însăși ritmul creșterii este important, dar calitatea acestei creșteri, la fel ca și sănătatea omului, longevitatea vieții lui depinde nu doar de cantitatea alimentelor consumate, dar și de compoziția alimentării. 

În cadrul Strategiei de Creștere Economică și Reducerea Sărăciei, elaborată de Guvern pentru perioada 2004-2006, a fost făcută încercarea de a combina aspectele sociale și economice ale dezvoltării țării, accentul fiind pus pe modelul „pro-poor growth”. În acest scop, este necesară,  citându-l pe dl V. Voronin, Președintele RM, de „a trece la reforme de tip nou” (vezi ședința plenara a Parlamentului RM din 28.07.2004). Aceeași intenție a fost expusă și de dna E. Ostapciuc la deschiderea Sesiunii Parlamentare din 23.09.2004: „noi trebuie să începem  implementarea reformelor de tip nou, care vor asigura o dezvoltare stabilă și durabilă”. 

Care este conținutul noțiunii „reforme de tip nou”, urmează a fi definitivat pe parcurs, atât de organele statale, cât și de lumea academică. Însă este cert faptul că acestea trebuie să fie orientate nu doar spre o simplă creștere economică, ci și spre o dezvoltare durabilă a populației. (vezi Boxa 1).

Boxa 1

Moldova: Human Development Index Trends

·         1990 – 64th position among 173 countries rated by UNDP

·         2002 – 113th position among 177 countries rated by UNDP


Se consideră că reformele „primului val” s-au desfășurat în țările cu economia în tranziție în prima jumătate a anilor 90. În Moldova această perioadă  a coincis cu anii 1992-2000, când au fost aprobate primele legi ce au stabilit principiile economiei de piață, introducerea monedei naționale, liberalizarea prețurilor, reducerea inflației, privatizarea întreprinderilor cât și reforma pripita teritorial administrativă (1998) și reforma pământului (1997-2000).

Boxa 2

Viața economică și socială din anii 90, după cum se observă din Boxa 2, a fost caracterizată inițial  de o recesiune economică catastrofală (diminuarea PIB-lui cu 2/3 în perioade 1991-1994, și, respectiv, reducerea încadrării în câmpul muncii și micșorarea  veniturilor populației), ulterior a urmat o etapă de depresie stabilă a economiei, lărgirea ariei sărăciei și, începând cu 1995 migrarea în masă a forței de muncă în străinătate.  

Anume în această perioadă a devenit evident că instabilitatea macroeconomică este o problemă  în primul rând pentru cei săraci. 

Adaptarea economiei și a populației Moldovei la noile condiții a economiei de piață în mare parte s-a finalizat  către anul 2000. Putem afirma că anume în anii 2000/2001, Moldova a depășit punctul culminant de dezvoltare post-criză. Anume în această perioadă s-a restabilit creșterea PIB-lui, s-a stabilizat rata șomajului (la nivelul de 7-8% conform metodologiei OMM), s-a observat înviorarea în industrie, sectorul agrar și de construcții, dinamica investițiilor și exportului, salariile și asigurarea socială a populației. A început reducerea sărăciei ca suprafață și adâncime.

Realizarea Strategiei de Creștere Economică și Reducerea Sărăciei în combinere cu Planul de Acțiuni UE-RM are ca scop întărirea și dezvoltarea acestor tendințe pozitive. Aceleași scopuri trebuie urmărite și în cadrul colaborării Moldovei cu organizațiile financiare internaționale și cu țările donatoare. 

Ar fi corect să recunoaștem că experiența și rezultatele unei asemenea colaborări pe parcursul a doisprezece ani, adesea au fost contradictorii. Conform studiului efectuat de TACIS/CISR  în 2003, problemele majore  care parvin în utilizarea asistenței tehnice constau în următoarele (vezi Boxa 3).

Text Box: Experience of Aid Coordination in Moldova
 Drawbacks related to the Government:
Lack of clearly formulated priorities and a balanced strategy of reforms;
Insufficient coordination and control of the technical assistance (TA);
“Spontaneous actions” of ministries and departments that long for TA;
Insufficient transparency of elaboration and realization of projects.
 Reserves and defects of donor organizations:
Arguable selection of areas for rendering of TA;
Sluggishness in project building, unsatisfactory quality of monitoring, parallelism of actions of different projects in identical areas;
Predominance of consultations, “papers” and insufficient “hard aid” share, investment component within the TA structure;
Hidden manifestations of corruption, “softening” of relations between projects management and state bodies.
 Source: Experience and Techniques of Aid Coordination in Moldova, TACIS/CISR, 2003 ( www.cisr-md.org ).
Boxa 3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Implementarea Strategiei Creșterii Economice și Reducerii Sărăciei în îmbinare cu Planului de Acțiuni UE-RM oferă o posibilitate unica de a evita greșelile trecutului și de a concentra forțele Guvernului și ale comunității donatoare asupra direcțiilor de importanță majoră și de perspectivă. 

Obiectivul principal, care a fost identificat în Strategie, atât printre obiectivele pe termen lung, cât și pe termen mediu este „dezvoltarea durabilă social-orientat㔠(§§5.1 și 5.2). Cu toate acestea „calitatea creșterii economice în Moldova se caracterizează  prin păstrarea structurii deformate a economiei, mono-structura exportului și nivelul  scăzut de investiții în capitalul de bază. Aceasta paradigmă a creșterii economice nu poate servi ca bază pentru o dezvoltare durabilă, necesară pentru reducerea nivelului sărăciei. 

Va fi necesară trecerea de la modelul de creștere, bazat pe fluxul de capital transferat din străinătate de muncitorii migranți, la modelul de creștere balansată, unde accentul se pune pe atragerea investițiilor, substituirea importului, majorarea exportului.

Schimbarea paradigmei și calitatea creșterii cere mobilizarea noilor surse și factori de creștere…” (SCERS, mai 2004, pag. 45-46 in varianta engleza). 

Putem spune că aceasta este sarcina cheie a Strategiei. Să analizăm structura (componența) PIB-lui în Moldova pentru perioada 2000-2004.

Boxa 4

Structure of Moldova’s GDP

Indicators

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

De facto

Updated estimates

Forecast

GDP growth, %

102,1

106,1

107,8

106,3

106

105

105

GDP Structure, %

 

 

 

 

 

 

 

   Gross Value Added

87,5

88,0

87,3

85,6

85,0

84,9

85,2

           agriculture

25,4

22,4

21,0

19,3

17,1

16,2

15,0

           industry

16,3

18,7

17,3

17,8

18,2

18,8

19,6

           services

48,2

49,2

51,0

50,8

52,2

52,5

53,3

           financial intermediation services indirectly measured

-2,4

-2,3

-2,1

-2,3

-2,5

-2,6

-2,7

   Net taxes on products and import

12,5

12,0

12,7

14,4

15,0

15,1

14,8

Source: EGPRSP, p.144

Conform datelor din boxă (Boxa 4), mai mult de 60% din PIB în perioada 2000-2004 a fost realizat în sfera serviciilor (inclusiv serviciile cu plată prestate de organele de stat), cât și impozitele pe mărfuri și import; de asemenea au influențat și condițiile prielnice pentru export, în special în Rusia. O influență importantă asupra majorării cererii de consum  l-au avut transferurile valutare din străinătate de la cetățenii moldoveni, care în anul 2003 au constituit mai mult de 20% din PIB (0.5 mlrd dolari SUA).

Boxa 5

Remittances

Probabil că statul a fost nepregătit să folosească rațional aceste resursele financiare. O mare parte din aceste venituri, în gospodăriile migraților, se folosește pentru  consum curent și doar 10-12% la „investiții de familie” ca  educația copiilor, procurarea locuințelor, pământului și afacerii începătoare. La nivel de stat încă întârzie crearea unui mecanism de acumulare a acestor mijloace  pentru investire. În același timp, este clară influența acestor bani la majorarea consumului și mărirea importului (în 2003 el a depășit exportul de 1.7 ori), devalorizarea valutei și influența asupra prețurilor. 

Conform datelor Departamentului de Statistică, în anul 2000 este observată o creștere bruscă a ritmului de majorare a veniturilor disponibile în comparație cu ritmul de creștere a PIB-ului (vezi Boxa 6). Acestea sunt datele în mediu pe Republică. Din păcate acest flux de mijloace bănești  până în  prezent puțin a influențat reducerea sărăciei și înlăturarea inegalității. 

Profiturile economice din acești bani în mare parte aparțin chintiliilor de sus. Astfel în 1997- 2002 al 5 chintiliu (cea mai înstărită grupa a populației) a concentrat 48.4-49% din toate profiturile disponibile a gospodăriilor, dar cel de jos - cei mai săraci 3.9-4.6%. Îmbunătățirea coeficientului Gini (coeficientul de diferență a veniturilor) a fost nesemnificativ: 0.436(1997) și 0.397 (2003).

Boxa 6

Astfel, nu se poate răspunde la întrebarea dacă ritmul de creștere economică și caracterul lui vor duce la reducerea sărăciei în țară (cel puțin de 2 ori până în 2015, conform Declarația Mileniumului a ONU) și vor înlătura inegalitatea. Astfel sarcina  „pro-poor growth” rămâne a fi și în prezent actuală, spre care și sunt  orientate forțele donatorilor, care colaborează cu Moldova  Pentru aceasta este necesară schimbarea paradigmei creșterii economice, cum a și fost stabilit de SCERS.  

Teoretic, durabilitatea creșterii economice se determină de acumularea capitalului financiar și de producție, dezvoltarea capitalului uman și relațiilor echilibrate cu mediul ambiant. Populația țărilor sărace în perioadele de criză se bazează mai întâi de toate pe capitalul uman și cel natural. 

Indicatorii principali ai stabilității creșterii sunt: calitatea guvernării, ocuparea forței de muncă, bugetul nedificitar, inflația, dinamica sectorului real al economiei, balansarea dezvoltării regionale, stabilitatea socială (veniturile, sănătatea și instruirea), controlul deservirii datoriei externe. Este important ca Produsul Intern Brut să depindă în cea mai mare măsură posibilă de sursele de creștere interne, nu doar de conjunctura internațională.  

În procesul realizării SCERS, orientându-ne asupra indicatorilor menționați de stabilitate a creșterii, nu putem omite avantajele, cât și restricțiile și riscurile specifice Moldovei. 

Avantaje: Poziționarea geo-economică la intersecția celor trei macro-regiuni – Europa Centrală, Regiunea Balcanică și CSI; structura politico-etnică și mentalitatea tradițional㠄cosmopolită basarabeasc㔠a populației; solurile unicale, fertilitatea cărora, citându-l pe D. Cantemir „întrece bogăția munților”. 

Restricții, riscuri: Economia puțin deschisă cu piața internă limitată și foarte dependentă de exportul/importul cu o singură țară (Rusia); lipsită de resurse energetice proprii; specificul structural al economiei naționale (ponderea înaltă a complexului agricol și instabilitatea dezvoltării acestuia); nu are acces la mare și infrastructură ce nu corespunde cerințelor inginerești moderne. Suplimentar, trebuie luate în considerație și problemele demografice, investiționale și a datoriei externe  apărute în ultimii zece ani. 

În esență, Republica Moldova în timpul apropiat va trebui să-și modernizeze economia națională. Și nu doar „să atingă PIB la nivelul anului 1990”, dar să transforme structura sectorului real și să adapteze sfera socială în așa mod încât să asigure funcțiile vitale ale statului, ca stat european – referitor la competitivitate economică și nivelul de trai al populației.  

Revizuirea paradigmei creșterii, probabil va necesita combinarea abordării pe termen mediu și lung la realizarea SCERS. De remarcat că deja la sfârșitul anilor 90, când Banca Mondială împreună cu alți donatori a adresat fenomenul sărăciei, au fost determinate 5 principii de lucru cu fiecare țară în parte:

·           Țara trebuie să aibă strategia de reducere a sărăciei în calitate de act normativ;

·           Atenție de baz㠖 rezultatelor înregistrate;

·           Abordarea complexă a reducerii sărăciei (multitudinea laterală a sărăciei);

·           Relația constructivă a conducerii țării cu partenerii străini;

·           Combinarea perspectivei pe termen mediu și lung. 


Țările sărace, inclusiv Moldova, realizează SCERS în condițiile în care este necesară distribuirea și utilizarea mai eficientă a resurselor limitate. Este importantă, în acest sens, experiența altor țări mici (Portugalia și  Irlanda în Europa, Republica Coreeană în Asia, Tunis în Africa), care în anii 50-60, la etapa inițială de reconstruire a economiei au activat relativ factorii de creștere non-capital, printre care:

·              Implementarea măsurilor de ameliorare a convergenței legislației moldovenești în domeniile cheie cu cea a Uniunii Europene;

·              Normalizarea relațiilor dintre Stat și sectorul privat, ameliorarea climatului business-ului (concurență, impozite, măsuri reglementatorii), inclusiv climatul investițional, atât pentru agenții economici naționali, cît și pentru cei străini;

·              Legalizarea economiei tenebre în comun cu depășirea (neadmiterea) „acaparării statului” de către grupele de elită, care urmăresc propriile interese;

·              Crearea „polurilor de creștere” pe bază de zone economice libere, complexelor de producere și infrastructurale, grupe de 7-10 orașe;

·              Activarea pieței forței de muncă, lărgirea ocupării pentru populația aptă de muncă și intensificarea caracterului integral de ajutor social din partea Statului celor ce-l necesită.


Majoritatea măsurilor din perioada apropiată sînt indicate atît în SCERS, cît și în Planul de acțiuni UE-Moldova. În anii următori,  pentru Moldova cea mai realistă este integrarea sectorială cu UE (comerțul, dezvoltarea infrastructurii, controlul de frontieră ș.a.). 

Concomitent cu măsurile „de acțiune apropiat㔠pe parcursul acumulării resurselor, cunoștințelor, experienței pe bază îndelungată, trebuie realizate schimbări mai profunde și cardinale:

·           Urnirea structurală în industrie în folosul proceselor de producere ne consumatoare de materii prime și generatoare de locuri de muncă;

·           Reconstruirea sectorului agrar și însănătoșirea socială a mediului rural;

·           Creșterea potențialului de export, diversificarea exportului și găsirea noilor piețe;

·           Acumularea economiilor interne și favorizarea fluxului de capital și tehnologii noi din țările bogate în capital, în Moldova;

·           Sporirea investițiilor în capitalul uman. Învățământul și instruirea profesională trebuie subsidiate de către stat. Similar – sfera de cercetare si dezvltare, trebuie văzută ca un capital aparte.


Deosebit de importantă pentru Moldova, este îmbunătățirea mediului instituțional – calitatea managementului de stat și protecția drepturilor și libertăților cetățenilor. Practica mondială demonstrează că societățile politice deschise, în care se respectă normele de drept, în care se protejează dreptul proprietății și se asigură distribuția de piață a resurselor, se dezvoltă mai rapid și sunt mai eficiente societăților în care libertatea economică și cea proprie sunt limitate. 

În fine, recurgând la realizarea SCERS este important de reieșit din aceea că problema sărăciei – este mai întâi de toate problema țării. „Put the Government on the driver seat!” – aceasta a fost din start poziția Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale. Și este corect. Guvernul Moldovei timp îndelungat s-a ferit, nu a observat problemele sărăciei. În ultimii ani, atitudinea Guvernului referitor la sărăcie a devenit mai constructivă. Nu se exclude, că într-adevăr ne aflăm în ajunul „celui de-al doilea val” al reformelor. 

Acțiunile structurilor de stat în cadrul SCERS, de schimbare a paradigmei creșterii și activării factorilor de dezvoltare durabilă a țării pot și trebuie să fie susținute de acțiunile altor părți interesate – sectorului privat, societății și comunității donatorilor. Fiecare donator – fie WB, EBRD, UNDP, TACIS, USAID, DFID sau SIDA – este puternic într-un domeniu anume, iar unificarea resurselor acestora probabil va spori eficiența eforturilor statului de activare a factorilor de crește și dezvoltare socio-economică durabilă a țării și va apropia timpul cînd concepția „Moldova-cea mai săracă țară a Europei” va aparține trecutului.

 

Centrul de Investigații Strategice și Reforme